În momentul de groaza cel mai bun este sa fim uniți, să fim împreună.
Când armata germană a început asediul și a blocat orasul Leningrad - acest local a continuat munca. Când din cer s-au prabusit munițiile - acest local nu și-a închis ușile. Frica pentru propria viață mistuia ca un incendiu pe fiecare om în oraș, dar acest local a continuat să ofere serviciile sale clienților cu sprijin și dăruia acel moment de bucurii simple, care lipsea atât de mult în aceele zile grele.
Aceasta a fost frizeria de pe bulevardul Nevskii, din Leningradul asediat.
Asediul de la Leningrad a început la 8 septembrie 1941. Sunetul unui metronom la radio care anunța atacuri aeriene ... Carduri alimentare ... Izolarea de toată țara ... Oamenii au încercat să înțeleagă noua realitate - lumea se prăbușea în fața ochilor. Pentru a opri distrugerea, pentru a salva orașul - acesta este ceea ce a devenit sensul vieții pentru oamenii din Leningrad timp de 900 de zile de blocadă. Naziștii nu se grăbeau să asalteze orașul, așteptându-se că va cădea de la o zi la alta. Cu toate acestea, au trecut săptămâni, luni și invadatorii nu au putut înțelege de ce rușii nu s-au predat. „Iarna, orașul va cădea cu siguranță”, au raportat ei comandamentului german. Dar Leningrad, cu prețul unor eforturi incredibile, a supraviețuit acea iarna. „În primăvară, orașul se va preda cu siguranță”, planificau analiștii germani. În primăvara din Leningrad, alimentarea cu energie electrică și apă a început din nou să funcționeze, au sunat tramvaie ...
Locuitorii din Leningrad, fiecare în felul său, au luptat pentru păstrarea mândriei, a sufletului, a vieții orașului lor iubit. Fabricile au continuat să producă arme pentru front, teatrele au inspirat spectatorii cu spectacole noi, cărțile au fost distribuite în biblioteci, muzee și cinematografe deshise. Unul dintre simbolurile vieții inextinctibile în orașul asediat este Frizeria la Nevsky Prospekt 54/3.
Până la prima iarnă de blocadă, aproape toate saloanele de coafură din Leningrad erau închise. EA - a supraviețuit. Deschisa chiar înainte de revoluție, Frizeria nr. 9 nu a încetat să lucreze în toate zilele blocadei.
Prima sală este pentru bărbați, a doua, în stil maur, este pentru femei. Așa era înainte de război, și așa a rămas în timpul blocadei. Ordinea stabilită a fost menținută cu atenție aici - ca o amintire a timpului de pace. Astfel încât clientul, intrând înăuntru, să-și poată imagina o secundă că nu există război, nu există blocadă, nu există toată groaza care s-a abătut asupra Leningradului. La intrare, oaspeții au fost întâmpinați de o însoțitoare a vestiarului, stăpânii purtau halate albe - dar, trebuia să fie le imbrace pe palton pentru a nu îngheța. Și totuși înghețau: trebuiau să lucreze cu degetele albastre de frig. Și totuși, în fiecare zi veneau la munca pentru a le oferi clienților frumusețe și credință în cele mai bune. În aceste zile, procedurile obișnuite - ondulare, tunsoare, manichiură - au căpătat o nouă semnificație: victoria și posibilitatea de a restabili o viață pașnică păreau mai apropiate ... Și s-au apropiat.
Mesterii Leningradului asediat au adus cu adevărat victoria mai aproape. Au mers cu găleți la gaura de gheață de pe Fontanka, au luat apă in armamente și apoi le încălzeau pe lămpi spirtoase. Ei înșiși au făcut fixative din mijloace improvizate, au tăiat țesături pentru a împleti gâță fetelor si lega panglici. Au făcut tot ce le stătea în putere. Frizeria nu a fost niciodată goală. Soldații care mergeau pe front sau de pe front, muncitori, mame cu copii, medici - toți de aici au primit propria bucată de fericire, bunătate și libertate - libertatea de opresiunea necruțătoare a războiului. Actorii teatrelor din apropiere - Alexandrinsky și Comedie muzicala - erau clienți obișnuiți. Ca și cum ar continua această tradiție, Edita Piekha, Ilya Oleinikov, Tatiana Dogileva, Nikolai Karachentsov au iubit să viziteze faimoasa frizerie în perioada postbelică ...
„Te pieptănă, te tund, te bărbieresc, stropesc cu apă de pin și, vedeți, o persoană nouă care iese în stradă. Lucru grozav - frizeria! Este ca un simbol al renașterii, ca o rază de speranță ”, și-a amintit jurnalistul și scriitorul din Leningrad Arif Saparov.
Fapta liniștită a mesterilor Frizeriei nr. 9 nu a trecut neobservată. Pentru a fi convins de acest lucru, este suficient astăzi, mergând de-a lungul frumosului și plin de viață Nevsky Prospect, să intrăm pe ușa din față a casei 54/3, să urcăm scările, să privim în dreapta ... Și să vedem că nu sunt uitat.
Datorită puterii nesfârșite a spiritului și dragostei oamenilor din Leningrad pentru orașul lor, a rezistat, nu s-a rupt și a câștigat - împreună cu întreaga țară. Datorită oamenilor curajoși și statornici, aceste pagini tragice ale istoriei sunt impregnate pentru totdeauna cu lumina vieții, a luptei și a iubirii. Datorită lor, noi, oamenii secolului 21, știm ce are cu adevărat valoare: un cer liniștit deasupra capului, bunăstarea celor dragi, viața însăși în toată diversitatea sa ...
Mesterii frizeri din Leningrad au dovedit: frumusețea va salva lumea.
